In editia sa cu numarul 191 (9-16 noiembrie 2003), saptamanalul CLUJEANUL publica un reportaj despre localitatea Rosia Montana. Editorul coordonator Elena Nicolae, cea care a realizat materialul, a raspuns la cateva intrebari pentru site-ul nostru.

1. Cand ai ajuns la Rosia, ce te-a izbit mai intai?

E.N - Delasarea in care se afla tot satul. Era o mare mizerie. Sunt acolo doua raulete, din care unul era rosu, de la rezidurile exploatarii, iar celalalt, care ar fi avut apa buna, era napadit de tot felul de resturi de plastic. Dupa aceea, casele care erau arse si nu le demola nimeni, sau cele parasite, cu lacate si fara perdele. Era totul foarte deprimant. In plus, acolo n-am vazut pe nimeni care sa rada.

2. Care este parerea oamenilor din Rosia vizavi de proiect?

E.N. - In afara de 13 familii care nu vor deloc sa se mute, restul locuitorilor sunt de acord. Dar, chiar daca sunt hotarati sa plece, nu stiu ce se va intampla cu ei. Desi au luat decizia, nu sunt linistiti.

3. Poti sa expui motivele pentru care satenii sunt pro, contra sau indiferenti fata de stramutare?

E.N. - Cei care nu vor sunt urmasii fostilor proprietari de mine. Ei considera ca investitorii trebuie sa negocieze cu ei. Mai exista cativa care vor sa plece pur si simplu, pentru ca este o zona destul de dificila, cu drumuri grele, in special iarna... Totusi, marea majoritate inca nu vor sa se mute, pentru ca sa scoata cat mai multi bani de la investitori. Vad din asta oportunitatea de a-si schimba viata, inclusiv de a se lansa in afaceri.

4. In urma celor vazute, cum crezi ca va arata zona in urmatorii 10 ani?

E.N. - Nu am reusit sa ajung la vechile galerii romane. Dar, ceea ce m-a surprins este ca peisajul nu coincide deloc cu impresia pe care o aveam. Sar in ochi rezidurile de la fostele exploatari si chiar zona in care functioneaza actuala exploatare arata jalnic. Nu pot sa-mi imaginez cum vor arata in viitor. Acum inca, privit de sus, satul se vede frumos, dar cu siguranta ca nu va mai fi la fel. Cei de la Gold Corporation mi-au aratat planurile unei foste explaoatari din alta tara, dupa inchiderea ei. Din imaginile pe care mi le-au aratat (cele de dinainte si de dupa lucrari), s-a putut intelege ca au avut grija si pentru partea estetica. Chiar daca centrul istoric - cu cateva case si cele 3 biserici - nu intra in spatiul lucrarilor si sunt protejate, s-ar putea surpa si acestea, pentru ca se lucreaza cu explozibili. Oamenii au posibilitatea sa se mute intr-un sat cu case concepute pe principiul functionalitatii, mult mai bune, dar care nu vor avea incarcatura istorica si sentimentala a vetrei lor. Dar, acesta este mersul lucrurilor...

5. Cu ce impresii ai ramas de la Rosia Montana?

E.N. - Cel mai tare m-a uimit faptul ca satenii nu se gandesc deloc la Rosia Montana. Oamenii sunt dispusi (cu mici exceptii) sa plece pe un pret bun. Dintre cei cu care am vorbit, unul singur spunea ca nu se muta pentru ca acolo e mormantul tatalui sau. Restul, toti aveau cate un pret. Pentru el insa, mormantul tatalui sau era nepretuit.